sâmbătă, 31 mai 2014

Obarsia Lotrului - statiunea, natura si imprejurimile (atractii turistice)

Staţiunea Obârşia Lotrului în suprafaţă de 3 ha., la circa 40 km. de Voineasa, având o altitudine de peste 1400 m, este popas de trecere între judeţele Vâlcea şi Hunedoara, aflându-se la doar 30 km. de oraşul Petroşani. Trebuie apreciat faptul că toate cele trei puncte turistice urmăresc acelaşi curs de apă, râul Lotru cât şi DN 7 A, care leagă localităţile Brezoi - Novaci şi Petroşani - Sebeş în extremitatea nord vestică a judeţului nostru în apropierea staţiunii Obârşia Lotrului. Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilecţie în sezonul cald, iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare şi masă, pentru împătimiţii după aer curat, odihnă activă-drumeţii şi excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârşia) - Lacul Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara şi Rânca. Pescarii îşi pot satisface hobby-ul, pescuind păstrăvi indigeni din apele lacurilor din împrejurimi, iar vânătorii întâlnesc animale şi păsări variate, potrivit biotopului specific zonei alpine.
Pentru atracţia şi particularităţile floristice şi peisagiste admirabile, s-au constituit şi câteva rezervaţii naturale în punctele Gâlcescu, Miru-Bora şi Cristeşti.
Caracteristicile principale ale acestei staţiuni sunt:










zonă montană, recomandată atât în sezonul rece cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, altitudine peste 1400 m, aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi şi esenţe volatile de brad, grad de poluare zero
atracţii deosebite: pescuit de păstrăvi în râul Lotru, vânătoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar Gîlcescu

   Pentru aceste calităţi şi pentru frumuseţea zonei, staţiunea este apreciată şi căutată de un număr mare de turişti, deşi se confruntă cu probleme vizând:












baza materială limitată, în prezent existând doar un camping cu un număr de 40 de căsuţe
inexistenţa unei baze de agrement
inexistenţa informaţiilor privind traseele turistice din zonă

Atractii turistice in zona Obarsia Lotrului - Statiunea Vidra - Statiunea Voineasa:

 Rezervaţiile naturale din Munţii Coziei, Munţii Buila - Vânturariţa şi Munţii Căpăţânii, constituie o altă componentă de mare importanţă a resurselor turistice naturale, cea mai reprezentativă fiind Parcul Naţional Cozia. Acesta se întinde pe o suprafaţă de 17.000 hectare şi include spaţii importante din Masivul Cozia şi din nord-vestul Munţilor Căpăţânii. Parcul reprezintă o arie cu o valoare peisagistică deosebită, în care mediul natural nu a suferit modificări însemnate şi în care se menţine un echilibru între factorii de mediu şi activitatea umană.
Aici sunt ocrotite ca monumente ale naturii o serie de specii rare din flora şi fauna României, ca: iedera albă, floarea de colţ, laleaua pestriţă, râsul, capra neagră, cerbul, cocoşul de munte.
În cadrul grupei montane Parâng - Cindrel întâlnim peisaje alpine deosebite: forme glaciare sălbatice, asemănătoare cu cele din Alpi, defileul şi cataractele Lotrului, lacurile glaciare din apropierea Obârşiei Lotrului, lacurile de la Galbenu şi Petrimanu.
Renumite sunt şi frumoasele staţiuni montate de pe Valea Lotrului, respectiv Voineasa, Vidra şi Obârşia Lotrului.


O însemnătate deosebită o reprezintă monumentele naturii protejate de lege, fiecare cu legendele lor dintre cele mai fascinante: Peştera Caprelor, Peştera Lac, Peştera Pogoadelor, Peştera cu Perle, Peştera Murgoci, Peştera Rac, Peştera Clopot, Peştera Arnăuţilor, Peştera Valea Bistriţa, Mlaştina Mosoroasa - toate din Olăneşti, precum şi Peştera Liliecilor din comuna Costeşti.

sâmbătă, 24 mai 2014

Muntii Macinului (scurta prezentare)


  • punct de reper: statiunea Lacu Sarat


Orientati pe directia N-SE, ei se intind pe aproape 1000 km patrati, cuprinzand mai multe culmi si dealuri. Dintre acestea, Dealul Pricopanului este cel mai apropiat de Macin, de unde sunt vizibile culmile ce se insira spre SE: Vitelan, Cheia, Caramalau, Fantana de Leac, Vraicu… Dupa o scurta depresiune, culmile muntoase se combina prin dealul (culmea) Grecilor, cu cel mai mare varf din Muntii Dobrogei: Tutuianu (Greci), de 467 m. Atunci cand s-au format acesti munti, nu exista pe uscat nici o forma de viata, lucru demonstrate de rocile formate pe aceste culmi, a caror varsta este apreciata la aproape 400 de milioane de ani. La acea vreme, colinele si dealurile de astazi aveau inaltimea Carpatilor zilelor noastre, intinzandu-se departe, spre apus, pana in sudul Angliei.

muntii_macinului

Muzeul satesc Gales (Arges)

Muzeul Etnografic a fost înfiinţat încă din 1976 în centrul actual al satului Galeş, fiind organizat într-o clădire proprie, în stil argeşean, ridicată prin mijloace şi muncă benevolă de către săteni, la stăruinţa învăţătorului emerit Florea State. Casa Muzeu a fost concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu etaj cu sală. La primul nivel, casa este compusă din şase camere cu trecere una într-alta, cu pereţii albi, văruiţi şi tavane din podină de fag bătută pe grinzi aparente din lemn. Dintre aceste 6 camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate cu de-amănuntul ca şi odăile de altădată ale satului. Una este„odaia cu corlon"- bucătăria ţărănească de altădată, cu icoana în perete , la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ , tronul de mălai. Cealaltă este „odaia de dormit" sau „iatacul" pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea şi oala cu busuioc pe masă; aici vizitatorul descoperă patul tare de scândură, lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână precum şi copăiţa atârnată de tavan. Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile oamenilor din sat oglindind atât portul cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se pot găsi expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri" şi prosoape ţărăneşti.

Rezervatia naturala "Dealul Sarica"

În afară de numeroşii cenotaxoni şi specii rare şi/sau ameninţate, ce reprezintă majoritatea etajelor şi zonelor de vegetaţie din Dobrogea, rezervaţia se remarcă prin prezenţa asociaţiei endemice de sâmbovină (Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae).

Rezervaţia constituie singura arie protejată din judeţ şi probabil din ţară, în cadrul căreia este întâlnită specia ameninţată pana zburătorului (Lunaria annua ssp. pachyrhiza). De asemenea, aceasta constituie una din rarele arii protejate din Dobrogea de Nord în care se conservă populaţii de cârcel (Ephedra distachya), precum şi arborete de stejar pufos (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) cu structură relativ plurienă, apropiată de cea a pădurilor naturale, cu arbori seculari. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), şerpar (Circaetus gallicus), acvila ţipătoare mare (Aquila clanga). [sursa: Consiliul Judetean Tulcea]

Zone de pescuit in Lunca Dunarii (judetul Teleorman)

Zona turistica Dunarea, cu bratele secundare Dunarica, Pasarea, lacurile Suhaia si Fatana (posibilitati de pescuit sportiv)



vezi si Lacurile si raurile din Teleorman

Pentru  alte zone de pescuit pe Dunare, vezi Pescuit in Ialomita, Clisura Dunarii, Delta Dunarii

Pentru harti, vezi Eurocarta.info: Fluviul Dunarea (harti tematice si regionale)

vineri, 23 mai 2014

Rezervatia Lacul Traian (Dobrogea)



Lacul Traian prezintă un deosebit interes pentru studiile ornitologice, atât pentru faptul că zona este foarte puţin studiată, dar mai ales pentru că acesta reprezintă un important refugiu pentru cuibăritul, odihna şi hrănirea speciilor de păsări rare. În urma studiului efectuat în zona Lacului Traian au fost identificate 102 specii de păsări, grupate din punct de vedere sistematic în 15 ordine şi 39 de familii. Din totalul speciilor identificate, 52 de specii sunt clocitoare. În ceea ce priveşte distribuţia fenologică a ornitofaunei lacului Traian, 70 de specii sunt oaspeţi de vară, 18 specii sunt sedentare, 7 specii sunt oaspeţi de iarnă şi 7 specii sunt de pasaj. Conform Legii nr. 13/1993, din cele 102 specii de păsări identificate aici, 64 de specii sunt strict protejate, 30 de specii sunt protejate şi doar 12  sunt specii de vânat, conform Legii nr. 103 din 27 septembrie 1996. În urma observaţiilor efectuate, au fost identificate 7 specii de păsări foarte rare care cuibăresc în această zonă motiv ce face ca aceasta să aibă o importanţă internaţională. Câteva dintre speciile de păsări rare identificate sunt: stârcul roşu (Ardea purpurea), călifarul roşu (Tadorna ferruginea), călifarul alb (Tadorna tadorna), codalbul (Heliaeetus albicilla), şorecarul mare (Buteo rufinus), piciorongul (Himantopus himantopus), presura de grădină (Emberiza hortulana).

Pestera Vadul Crisului (Muntii Apuseni) + harta pesterii

Pestera Vadu Crisului se afla in defileul Suncuius - Vadu Crisului la 50 m de raul Crisul Repede, pe versantul nordic al Muntilor Padurea Craiului, judetul Bihor. Pestera este renumita ca avand cea mai bogata fauna cavernicola din România.
Pestera Vadu Crisului a fost descoperita in urma dinamitarii unui versant din apropierea cascadei Vadu Crisului. In 1905, Contele Odon Zichy pe a carui proprietate se afla pestera, a dispus amenajarea sa cu podete si scari de lemn si astfel pestera a fost deschisa spre vizitare, fiind considerata la aceea vreme cea mai frumoasa pestera din Europa. (cf infopensiuni)

Reprezinta exurgenta sistemului carstic P. Batrânului- P. Vadu-Crisului si este amplasata în Defileul Crisului Repede. Este pestera cea mai importanta din defileu si este cunoscuta si prin cascada pe care o formeaza apele abia iesite din pestera, pravalindu-se în Crisul Repede. Are o lungime de 1510 m.
A fost descoperita si vizitata înca din anul 1903 si la foarte scurt timp dupa descoperire este amenajata pentru vizitare cu podete si scari din lemn fiind astfel una din primele pesteri amenajate din România. Un alt fapt demn de precizat este ca odata cu deschiderea pesterii pentru vizitare ce a avut loc în anul 1905 este publicat, prin grija lui Czaran Gyula si primul ghid turistic al pesterii ce cuprindea o descriere detaliata a partii vizitabile însotita de o remarcabila schita. A fost apoi reamenajata dupa 1948 de Organizatia pentru turism din cadrul Consiliului General al Sindicatelor, ocazie cu care se încearca si introducerea iluminatului electric. În anul 1969 este din nou reamenajata (de Muzeul Tarii Crisurilor- Oradea) si electrificata pe o distanta de 500 m, fiind a doua pestera electrificata din România, instalatie care în 1979 înca functiona dar în 1984 era deja defecta.
Aceasta pestera este un exemplu pentru impactul negativ al omului asupra mediului subteran si pentru valorificarea neeconomica a resurselor atractive existente. Pestera era la descoperirea ei în anul 1903 una din cele mai frumoase din Europa si avea una din faunele cavernicole cele mai bogate din tara. În prezent nici una din cele doua afirmatii nu mai are valabilitate exploatarea necontrolata si neorganizata, îndeosebi din ultimele doua decenii ducînd atât la distrugera celei mai mari parti a speleotemelor (care puteau fi distruse), la înnegrirea peretilor datorita lampilor de carbid, cît si la periclitarea si disparitia unor specii de fauna cavernicola.
Totusi prin concretiunile existente dincolo de sifonul nr. 2 greu de depasit, prin cavernamentul uneori grandios si pozitia deosebit de favorabila (în apropiere de calea ferata Oradea- Cluj-Napoca, de drumul european E 60 si de Cabana Pestera) merita o reconsiderare a potentialului turistic si o valorificare adecvata. (cf CJ Bihor)

Rezervatia naturala "Enisala"

Rezervaţia este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. Aceasta constituie un punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea. Astfel, în rezervaţie sunt prezente stâncării, stepe petrofile şi de loess. În afara acesteia sunt vizibile pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, Lacul Babadag şi laguna Razim, cu vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina şi chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră. Valoarea  peisagistică a rezervaţiei este sporită de prezenţa ruinelor cetăţii Enisala şi de existenţa unei mici grote. Între speciile de plante, reprezentative sunt:  alior (Euphorbia myrsinites), clopoţelul dobrogean (Campanula romanica), garofiţa (Dianthus nardiformis). Dintre  păsările mai rare identificate aici amintim: pelicanul creţ (Pelecanus crispus), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), lopătarul (Platalea leucorodia), codalbul (Haliaeetus albicilla).

sursa: Consiliul Judetean Tulcea