marți, 24 iunie 2014

Campinguri in Delta Dunarii

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) anunţă vizitatorii că în perimetrul Rezervaţiei este interzisă instalarea corturilor, cu excepţia locurilor de campare autorizate, amenajate şi dotate corespunzător cerinţelor igienico-sanitare. Măsura este adoptată atât în scopul prevenirii accidentelor, îmbolnăvirilor şi altor riscuri ce pot surveni în cazul campării în zone lipsite de facilităţi igienico-sanitare, cât şi pentru prevenirea  efectelor negative asupra speciilor şi habitatelor naturale, generate de comportamentul turiştilor ce campează în astfel de locuri. Vezi DELTA DUNARII: HARTA TURISTICA


Adresăm vizitatorilor Rezervaţiei rugămintea ca, pentru siguranţa lor sanitară, să folosească numai spaţiile de cazare autorizate existente în localităţile din Delta Dunării şi din zonele învecinate, respectiv:
Locaţii autorizate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării unde este posibilă atât cazarea la căsuţe, vile şi bungalouri, cât şi camparea:






Locaţii autorizate care oferă cazare doar la vile, căsuţe, cabane:





  • Sat de vacanţă LA EDEN (3***) - Gura Portiţei – (căsuţe, vile), 0240/561429; 0723/527510; 0740/084084; Fax: 0740/084084, www.guraportitei.ro , e-mail: rezervari@guraportitei.ro

  • Complexul Turistic Tatanir - Locaţia: Chilia,  Telefon: 0788.383.779



Menţionăm că în conformitate cu art. 12, pct. 11 din Legea nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu HG 341/2002, camparea în zone neautorizate sau în altfel de condiţii decât cele autorizate de ARBDD se sancţionează cu amendă de la 130 RON la 400 RON pentru persoanele fizice şi de la 170 RON la 500 RON pentru persoanele juridice.

Rezrevatia naturala Bucias (Bacau)

Rezervaţia naturală Buciaş

Suprafaţă:  471 hectare
Altitudine: 540-1165 m
Încadrare administrativă: comuna Mănăstirea Caşin
Amplasare: Cheile Buciaş şi cascada se află în comuna Mănăstirea Caşin, la 25 de km de municipiul Oneşti şi la 2 km de unirea pârâului Buciaş cu pârâul Caşin

Habitat protejat: cursul inferior al pârâului Buciaş, cu văile de tip chei şi cascada

Rezervatia Dealul Bujorului (Dobrogea)


Rezervaţia Naturală "Dealul Bujorului" - Arie protejată mixtă


Rezervaţia este amplasată pe versantul sudic al Dealului Bujorului care face parte din Podişul Babadag. Zona este încadrată în climatul continental, unitatea microclimatică Atmagea caracterizată prin valori termice moderate iarna şi primăvara, moderat calde vara şi toamna. Arboretul din cadrul rezervaţiei se încadrează în etajul pădurilor xeroterme submediteraneene specific Dobrogei (asociaţia floristică Paeonio peregrinae – Carpinetum orientalis). Stratul arborescent are etajul superior format din stejar pufos(Quercus pubescens) iar cel inferior din cărpiniţă (Carpinus orientalis), mojdrean(Fraxinus ornus). Stratul arbustiv este format din corn(Cornus mas), păducel(Crataegus monogyna). În stratul ierbos sunt caracteristice speciile protejate de bujor (Paeonia peregrina), ştirigoaie (Veratrum nigrum) şi Ornithogalum fibriatum.Obiectivul principal al ocrotirii rezervaţiei îl constituie prezenţa uneia dintre cele mai reprezentative populaţii de bujor (Paeonia peregrina), specie ce figurează în Lista Roşie a plantelor superioare din România, în categoria „vulnerabil şi rar”, fiind ocrotită prin lege şi monument al naturii. Alături de această plantă obiectivele ocrotirii se mai referă şi la conservarea unui eşantion reprezentativ de pădure submediteraneană împreună cu speciile caracteristice.

Rezervatia "Uspenia" (judetul Tulcea)

Pe teritoriul rezervaţiei au fost identificate mai multe tipuri de habitate de interes comunitar între care se remarcă pajiştile de ai de pădure (Asphodeline lutea) şi două tipuri de păduri dobrogene, rare la nivel naţional, răspândite predominant în Dobrogea, ce corespund etajelor de vegetaţie ale pădurilor din nordul Dobrogei, păduri de silvostepă (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) şi păduri submediteraneene (Paeonio-Carpinetum orientalis). Reprezentativ pentru această rezervaţie este aiul de pădure (Asphodeline lutea).

Rezervatia naturala "Muntele Consul" (Dobrogea)

Muntele Consul prezintă o importanţă ştiinţifică şi istorică deosebită, întrucât acesta constituie, alături de poiana „Regele Ferdinand” de la Niculiţel, primele rezervaţii naturale din România, declarate astfel prin Decizia din 27 mai 1927, unde acest munte este menţionat cu numele avut anterior (Muntele Cinel). Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj, caracteristic pentru formele de relief vulcanic şi carstic din nordul Dobrogei, care-i conferă un caracter peisagistic unic în ţară. Pe lângă numeroasele asociaţii şi specii rare şi/sau ameninţate caracteristice pentru Dobrogea, rezervaţia constituie, împreună cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, singurele arii protejate din România în care a fost identificată specia talpa leului (Gymnospermium altaicum). De asemenea, specia de coada şoricelului ( Achillea depressa) este citată doar aici, în cadrul reţelei de arii protejate din nordul Dobrogei. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), şerpar (Circaetus gallicus).

luni, 23 iunie 2014

Rezervatia Izvorul Alb (judetul Bacau)

Rezervaţia naturală Izvorul Alb

Suprafaţă:  210 hectare
Altitudine medie: 650 m
Încadrare administrativă: oraşul Dărmăneşti
Amplasare: versantul drept al pârâului Izvorul Alb - 1,2 km de la lacul de acumulare
Habitat protejat: pădure de amestec (răşinoase cu foioase)

Ecoturism in judetul Bacau

Arii de protecţie a păsărilor

Suprafaţă
Lac Lilieci: 262 ha
Lac Bacău II: 202 ha
Lac Galbeni: 1123 ha
Lac Răcăciuni: 2004 ha
Lac Bereşti: 1800 ha

Altitudine: 106-177 m
Încadrare administrativă: judeţul Bacău
Amplasare: pe râurile Siret şi Bistriţa în lungul şoselelor Piatra Neamţ-Bacău şi Bacău-Adjud
Habitat protejat: 5391 ha luciu de apă

Vulcanii noroiosi din Sibiu

hasag vulcani


Mult mai mici si mai putin cunoscuti decat Vulcanii Noroisi de la Berca Buzau


Vulcanii noroioşi de la Haşag
Monument al naturii cu valoare geologică.
(aria protejată nu este clar delimitată şi nici indicată în vreun fel, iar în zonă se practică agricultura)
Localizare: intre satul Haşag şi satul Mândra, pe raza comunei Loamneş.
Acces: Calea ferata Sibiu - Mediaş, halta Haşag
Suprafata:1,0 ha

sâmbătă, 21 iunie 2014

Rezervatia de narcise (Negrasi, Arges)

In satul Negraşi, situat la circa 40 km sud de Piteşti, pe DJ 659, se află o rezervaţie de narcise, unică în Europa.

[gallery link="file" order="DESC" orderby="rand"]
Sarbatori ale Narciselor in Romania:

In lunile mai iunie se viziteaza, Poienile cu narcise, care infloresc pe rand, dupa atitudinea respectiva: Negresti ( 35 km de la Pitesti, pe soseaua Videle, In lunca raului Dimbovnic); Ciocirlau, langa Tragu Jiu; Dumbrava Vadului, La poalele muntilor Fagaras ( aici are loc traditionala “Sarbatoarea Narciselor” , in cea mai apropiata duminica de 15 mai, la care se organizeaza excursii. Intregalde in muntii Apuseni 38 km de la nodul de cale ferata Teius — sau la Aiud prin com. Valea Birnei (75 km), pe coasta de apus a muntelui Negrileasa (1366 m) , aflat in apropiere de faimoasele “Detunate”, din M. Apuseni.

Rezervatia geologica "Agighiol" (judetul Tulcea)

Rezervaţia paleontologică este reprezentată printr-un celebru punct fosilifer din Dobrogea de Nord, care adăposteşte o bogată faună mediotriasică. Aici se întâlnesc Triasicul mediu în dezvoltare complexă. Morfologic, caracteristica reliefului o constituie insularitatea masivelor calcaroase cu versanţi prelungi, acoperiţi cu loess şi cu altitudini reduse (206 m). În zonă nu există nici un curs permanent de apă. Reţeaua hidrografică este reprezentată numai de o serie de pârâiaşe scurte şi torenţi cu scurgere intermitentă (Valea Tulcei). Precipitaţiile medii anuale înregistrează valori de 439 mm, respectiv 32,4 mm şi 52,2 mm pentru lunile ianuarie şi iunie. Ploile au adesea un caracter torenţial. Vegetaţia este caracterizată prin existenţa pajiştilor de stepă pontică, stepă petrofilă şi  vegetaţie saxicolă, însă nu au fost efectuate studii sistematice. Obiectul protecţiei îl constituie fauna fosilă din Triasicul mijlociu (Cephalopoda, Brachiopoda, Bivalva).

Parcul Natural Cindrel (judetul Sibiu)

cindrelZonă protejată complexă de floră, faună, geomorfologică şi hidrografică.
Starea de conservare a ecosistemului Parcul natural Cindrel este relativ bună, însă este afectată de paşunatul excesiv şi de practicarea unui turism neecologic, precum şi de braconaj.
Localizare: Munţii Cindrelului.
Etajul alpin si subalpin al vârfurilor Cindrelul (2244 m), Stefleşti (2285 m) şi Conţu Mare.
Este situat în arealul comunelor Gura Râului, Răşinari, Tilişca şi Jina.
Suprafaţa: 9873,9 ha
Administrator:
Consiliile locale ale comunelor Jina, Tilişca, Gura Râului, Răşinari

vineri, 20 iunie 2014

Padurea Dumbrava Sibiului (Muzeul Satului si Gradina Zoologica)

veverita-sibiuZonă protejată complexă de floră, faună, peisagistică şi culturală.
Starea de conservare a ecosistemelor este relativ bună, însă sunt afectate de paşunatul excesiv şi de practicarea unui turism neecologic, precum şi de braconaj.
Pe lângă aceste elemente negative ale acţiunii antropice, Parcul natural Dumbrava Sibiului este degradat şi prin tiierile de crengi din copaci, pentru foc, prin distrugerea covorului vegetal etc, de către turiştii neavizati.
Localizare: La S-V de municipiul Sibiu, spre Răşinari
Suprafata: 993 ha
Administrator:
Direcţia Silvică Sibiu
Acces :
1. Sibiu Piaţa Gării - troleibuz nr.1 - până la capătul liniei
2. Sibiu - str. Calea Dumbrăvii- DJ106A Sibiu- Păltiniş

In marginea padurii functioneaza Muzeul satului Dumbrava Sibiului (ASTRA) si Gradina Zoologica

Cheile Dâmbovicioarei (jud. Arges)

Dâmbovicioara, cel mai important afluent al Dâmboviţei din arealul montan al Munţilor Piatra Craiului, izvorăşte de pe versantul sudic al Vârfului La Om (2230 m) şi străbate aproape transversal culoarul Rucăr - Bran pe o direcţie generală nord-sud, vărsându-se în Dâmboviţa, pe partea dreaptă a acesteia, în aval de comuna Dâmbovicioara.

Cheile Dâmbovicioarei sunt o componentă însemnată a celui mai mare complex de chei din ţară (cel axat pe Dâmboviţa şi afluenţii săi), care însumează peste 20 de chei, cu o lungime totală de peste 30 km. Adâncirea pârâului Dâmbovicioara în calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, tăiat în stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminală a masivului. Cheile sunt de origine epigenetică, întrucât râul s-a adâncit iniţial în formaţiuni sedimentare mai puţin dure (gresii, conglomerate), iar când a ajuns la nivelul calcarelor şi-a continuat eroziunea, generând respectivele sectoare înguste ale văilor.

Cheile propriu-zise ale Dâmbovicioarei, săpate pe o lungime de aproximativ 2 km în podul calcaros dintre depresiunile Dâmbovicioara şi Podu Dâmboviţei, se remarcă printr-un aspect monumental, datorită pereţilor verticali sau chiar aplecaţi peste albie, cu înălţimi ce depăşesc în unele locuri 200 m. Pe suprafaţa pereţilor se poate observa stratificaţia calcarelor jurasice cenuşii-alb-lucioase, dispuse în bancuri groase, la partea inferioară, şi calcarele albe (cretice inferioare), în plăci, de la partea superioară.

Modelarea acestui tip de roci a generat în cadrul cheilor un relief calcaros de suprafaţă, reprezentat prin turnuri, stânci ascuţite, pereţi verticali, în multe locuri surplombaţi, completat de un relief carstic subteran, reprezentat în principal din peşteri. Astfel, în bazinul hidrografic al Dâmbovicioarei se găsesc circa 50 de peşteri, cele mai importante fiind Dâmbovicioara, Peştera de la Gura Defileului, Peştera Labirintului, etc.
Aspectele de amănunt ale morfologiei cheilor sunt completate de limbile de grohotiş, care coboară din micile culoare nivale situate la partea superioară a versanţilor până în apropierea talvegului, de mici polite structurale şi de un bogat microrelief rezidual. Mai în amonte, la confluenţa cu Valea Muierii, se taie o cheie îngustă şi aproape inaccesibilă, în care elementul ce se impune este succesiunea de cascade, după care urmează un pasaj deosebit, cel numit La Gâlgoaie, unde apa iese cu mare viteză din munte şi se varsă imediat în Dâmbovicioara.

luni, 16 iunie 2014

Parcul natural Golul alpin Fagaras

fagarasZona protejată complexă geomorfologică, hidrografică, de floră şi faună .

Starea de conservare a ecosistemului Parcului natural Golul alpin Făgăraş este relativ bună, însă este afectat de păşunatul excesiv şi de practicarea unui turism neecologic, precum şi de braconaj.

Localizare:

Golul alpin al Munţilor Făgăraşului, între Vârful Suru şi Podagru.

Versantul nordic aparţine ariei comunelor Racoviţa, Porumbacu, Arpaş şi oraşului Avrig.

Include si rezervatia naturala Bâlea si Munţii Cindrelului.

Suprafata: 6989,2 ha

Administrator: Consiliie locale Avrig, Porumbacu de Jos, Cârţişoara, Arpaşu de Jos, Direcţia Silvică Sibiu

Acces :

1. D.N. 1 (E 68) Sibiu- ŞelimbĂr- Turnu RoŞu- traseu marcat

2. D.N. 1 (E 68) Sibiu- Şelimbar- Avrig- Porumbacu de Sus- traseu marcat

3. D.N. 1 (E 68) Sibiu- Şelimbar- Avrig- Cârţişoara- Arpaşu de Sus- traseu marcat

 

4. Cisnadie – Vf. Magura – cab. Valea Sadului. Marcaj : cruce rosie, 4 ore.

5. Cisnadioara – Vf. Magura – Poiana Trandafirilor – catunul Prislop – com. Rasinari. Marcaj : cruce albastra, 3 ore.

6. Halta Sibiel – satul Cacova – cab. Fântânele – Pripoane. Marcaj : cruce albastra, 4 – 5 ore.

7. Halta Sibiel – sat Sibiel – Valea Cetatii – Poiana Gadia – cabana Fântânele. Marcaj : punct albastru, 3 – 4 ore.

8. Com. Tilisca – Dealul Negru – Dl. Valenilor -Vf. Guga Mica. Marcaj : triunghi albastru, 3 – 4 ore.

9. Satul Rod – Pârâul Negru – Dealul Satului – Vf. Guga Mare. Marcaj : cruce rosie, 3 – 4 ore.

10. Com. Poiana Sibiului – Vf. Magurii – Pârâul Negru – Pârâul Pestilor – Vf. Captanul Mic. Marcaj : triunghi rosu, 2 – 3 ore.

11. Com. Jina – Valea Dobrei – Vf. Fântânele – Magura Jinarilor – Poiana Rudari. Marcaj : cruce rosie si punct albastru, 7 – 8 ore.

12. Statiunea Paltinis – Poiana Gaujoara – Saua Batrâna. Marcaj : cruce rosie, 2 – 3 ore.

13. Statiunea Paltinis – Vf. Oncesti – Poiana Muncel – Poiana Gaujoara – Paltinis. Marcaj : punct albastru, 3 ore.

14. Statiunea Paltinis – Vf. Oncesti – Poiana Lupilor – Santa – Paltinis. Marcaj : triunghi albastru, 3 ore.

15. Statiunea Paltinis – Poiana Muncel – stâna Batrâna Mica – fosta cab. Gâtul Berbecului Marcaj : triunghi rosu, 3 – 4 ore.

16. Statiunea Paltinis – Cheile Cibinului – La Pisc – Dealul Runcu – cab. Fântânele Marcaj : punct rosu, 5 – 6 ore.

17. Cabana ”Z” – Refugiul Sub Iezer – Saua Cindrel. Marcaj : trunghi albastru, 3 – 4 ore.

18. Refugiul Cânaia – Caldarea Iujbea – Saua Steflesti. Marcaj : punct rosu, 1 1/2 ore.

19. Cab. Fântânele – Poiana Neagra – Piscul Vulturului – Strâmba – Poiana Soarelui – Niculesti – Saua Serbanei – Cânaia. Marcaj : cruce rosie, 7 – 8 ore.

20. Canton Tartarau – Valea Frumoasei – Vf. Frumoasa – Vf. Cindrel. Marcaj : triunghi albastru, 4 – 5 ore.

 

duminică, 15 iunie 2014

Rezervatia Nemira (judetul Bacau)

Suprafaţă: 3491,2 hectare
Altitudine: între 750 m şi 1649 m
Încadrare administrativă: judeţul Bacău - sectorul de culme muntoasă
Amplasare: culme montană în Munţii Nemirei (vârful Farcu Mic, Nemira Mare, Nemira, Ţiganca, Şandru Mare)

miercuri, 11 iunie 2014

Pestera Osoi (Muntii Apuseni) + harta pesterii


 
Este localizata în Valea Poieni (în bazinul superior al Vaii Topa) în vecinatatea drumului forestier ce leaga localitatea Vârciorog de drumul Alesd-Beius. Este prin potentialul turistic cea mai importanta pestera din partea de nord- vest a M.Padurea Craiului. Pestera are în total peste 4 km dar zona de interes turistic se suprapune labirintului si salilor din zona intrarii. Aceasta parte a pesterii are ca si trasaturi specifice salile de mari dimensiuni (Sala Mare- 37/31/12 m, Sala Mijlocie-32/19/17 m) dar si sali bogat împodobite cu scurgeri stalagmitice, baldachine, coloane de calcit, gururi si ceea ce este simbolul acestei pesteri Sala Padurii Împietrite, denumita astfel datorita stalagmitelor lumânare cu înaltimi de 2-4 m printre care turistul se rataceste ca într-o padure.


Muntii Cindrel (in Carpatii Meridionali)

cindrel
Cindrelul cu cei 900 kilometri pătraţi se desfaşoară pe teritoriul judeţuluiSibiu fiind delimitat de Văile Frumoasei-Sebeş (vest-nord), Sadu (est-sud) şi Depresiunile Sibiului şi Săliştei la nord ca şi de Podişul Secaşului (nord-est).
Ei sunt alcătuiţi din şisturi cristaline doar între Văile Sebeşului şi Gârbovei. La Sud-est de Căpâlna apare un strat calcaros îngust având un aspect domol (coame rotunjite, plaiuri netede) şi cu puţine urme glaciare (Gropata, Iezerul Mic, Iezerul Mare şi Iujbea Răşinarului).
Culmea sa somitală se află în extremitatea Sud-vestică a masivului şi se ramifică în trei direcţii: spre Vest, Culmea Şerbota-Gungurezu-Oaşa Mare; spre Nord, Găujoara-Foltea-Strâmba Mare şi spre est Culmea Niculeşti-Rozdeşti-Bătrana-Onceşti-Ghihan-Derjani-Măgura Cisnadiei.

marți, 10 iunie 2014

Rezervatia naturala "Coltanii Mari"



sursa: Consiliul Judetean Tulcea

Nota specifică a peisajului rezervaţiei este conferită de unul din cele mai impresionante abrupturi stâncoase din Dobrogea Centrală, constituit din şisturi verzi, ce mărginesc râul Casimcea. Între speciile protejate ale acestei rezervaţii se cuvin menţionate: taula (Spiraea crenata), usturoiul sălbatic(Allium flavum ssp. tauricum), ceapa ciorii (Gagea callieri), Centaurea tenuiflora. În ornitofauna rezervaţiei o importanţă deosebită prezintă unele specii ca acvila ţipătoare nare (Aquila clanga), şorecarul mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus).

Turism in zona Vartop (Apuseni)

Zona Vartop, situata pe cumpana apelor intre Bazinul Crisurilor si Bazinul Ariesului este cunoscuta in special pentru practicarea sporturilor de iarna. Aici exista o partie de schi si in prezent se lucreaza pentru construirea altora. Zona este in plina dezvoltare si recent a primit statutul de sat de vacanta. Potentialul turistic al zonei este forte mare, avand conditii optime pentru practicarea drumetiilor, a turismului cu bicicleta, zborului cu parapanta si speologiei in timpul verii, iar iarna se poate practica drumetia de iarna, schiul alpin, schiul de tura, catarare pe gheata, se pot face plimbari cu sanii trase de caini sau cu rachete de zapada. De aici pot fi vizitate Groapa Ruginoasa, un spectaculos fenomen de eroziune naturala, Cascada Varciorog cu o inaltime de 15 m ce cade inspumata dintr-o singura saritura sapand la baza ei o uriasa marmita, Varful Cucurbata Mare (Varful Bihor) cel mai inalt varf din Muntii Bihor, 1849 m, care ofera privelisti spectaculoase.

Rezervatia naturala Iezerele Cindrelului (Sibiu)

cindrelEste o rezervatie mixtă, geomorfologică, hidrografică de floră şi faună.
Localizare:
Arealul comunei Gura Râului, pe versantul nordic al platoului Frumoasei, aproape de vârful Cindrel (2244 m).
Cuprinde două văi glaciare, cu lacurile Iezerul Mare (1999 m alt., 3 ha si 13,30 m adâncime) şi Iezerul Mic (1946 m alt., 1,7 m adâncime).
Reliefului alpin  i se adaugă elemente floristice şi faunistice interesante: salcia pitică, degităreţ, ridichioasă,  capra neagră, prundăraşul de munte- pasăre alpină.
Se intinde intre 1750 2205 m si 2205 m altitudine.
Suprafata: 609,6 ha
Administrator:
Consiliul local al com. Gura Râului
Acces:
1. Sibiu- Paltinis- Batrana- Cindrel
     (  DJ106A Sibiu- Paltinis ( 32 km). Din Paltinis pe traseu montan Paltinis - Batrina- Cindrel  ).

Rezervatia naturala Lacul Balatau

Rezervaţia naturală Lacul Bălătău

Suprafaţă:  4,8 hectare
Altitudine medie: 520 m
Încadrare administrativă: oraşul Dărmăneşti
Amplasare: pe valea pârâului Izvorul Negru, la 3 km de râul Uz
Originea: lac de baraj natural cu apă dulce;
Data apariţiei: anul 1883
Habitat protejat: lacul şi împrejurimile sale

Pestera Moanei (Mtii Apuseni) + harta pesterii

Se deschide în versantul drept al Vaii Luncilor (cum este denumita Valea Misidului în bazinul superior). A început sa fie cercetata înca din primele decenii ale secolului nostru. Are o dezvoltare de peste 1200 m lungime pe care se apare o mare varietate de speleoteme. Caracteristice acestei pesteri sunt însa cascadele de calcar depuse pe planseu de catre apa a carei albie s-a înaltat odata cu depunerea carbonatului, precum si "macaroanele " acele stalactite tubulare lungi uneori aproape de 2 m si cu o latime de ordinul milimetrilor. Din pacate cunoasterea timpurie, lipsa masurilor de protectie (limitate la strâmtorile naturale) si numarul mare de vizitatori si-au pus amprenta asupra resurselor atractive stirbindu-le valoarea. De mentionat este si descoperirea pe una din terasele de la intrarea în pestera a patru vase de ceramica, din care doua înalte de 60 cm si doua mai mici, apartinînd culturii de Cotofeni (2000 î.Hr.).

Parcul National Retezat (date generale)

Declarat Parc National in 1935. Rezevatia Retezat cu peste 80 lacuri glaciare este unul din cele mai importante destinatii turistice.

Cabane si situri turistice in Gura Zlata, Rausor, Lapusnicu Mare, Pietrele, Rotunda, Buta, Bucura, Zanoaga, Poiana Pelegii, Campusel, Stana de Rau, Rau Mare.harta retezat

luni, 9 iunie 2014

Campinguri si locuri de recreere din Judetul Braila

cainenicampingurile Cabana Stejarului (la 4 km de Braila, pe soseaua Buzaului, intr-o bogata padure de stejari, oferind loc de instalat cortul, casute, restaurant deschis tot timpul anului), Dropia sau Brotacelul, spre lacurile Caineni si Movila Miresii, sau spre bazinele piscicole Vultureni, Jirlau sau Maxineni.

luni, 2 iunie 2014

Pestera de la Remeti (Bulz), Fata apei + harta pesterii

PEŞTERA DE LA FAŢA APEI

Este asezata pe cursul mijlociu al v. Iadului în raza satului Remeti (com. Bulz) la baza unui perete calcaros (Peretele Cornilor). Are dimensiuni modeste (350 m) si un potential de atractivitate redus la scurgerile parietale ce caracterizeaza prima parte a pesterii si la sectorul activ unde domina formele de eroziune si coroziune (niveluri de eroziune, polite). Atractivitatea este sporita în sezonul rece de frumoase stalactite si stalagmite de gheata ce se formeaza iarna în zona intrarii. Atuul principal al pesterii este pozitia favorabila pe drumul ce uneste com. Bulz de Stâna de Vale.

duminică, 1 iunie 2014

Agroturism in Vaslui

Pe lângã ospitalitatea traditionalã cu care sunt întâmpinati, musafirii se pot înfrupta cu legume si fructe gustoase, culese proaspãt din grãdinã; ei asistã la muncile traditionale si pot chiar sã dea o mânã de ajutor la muls, semãnat, prãsit, cosit, tors, tesut etc, se pot plimba cu caii sau cãruta, pot vizita mãnãstirile, conacele boieresti si muzeele sãtesti. Cei care doresc alt gen de activitãti pot organiza partide de vânãtoare sau pescuit, precum si drumetii în pãdurile din zonã.
Dintre localitãtile vasluiene cu mare potential pentru turismul rural se numãrã Vetrisoaia, la 35 de kilometri de Husi. Casele, cu interior traditional si mobilier vechi, de lemn, dispun de facilitãti moderne (canalizare, electricitate, TV, telefon). Parcurile din centrul satului abundã de verdeatã, Teatrul de varã poate organiza spectacole folclorice, iar muzeul sãtesc, cu exponatele de etnografie si istorie, este un loc plin de farmec. Prutul si ramificatiile sale oferã posibilitãti de plajã si pescuit. Plimbãrile cu barca si sporturile acvatice ar putea atrage turistii, în special pe cei strãini, însã, deocamdatã, nu existã firme care sã fi organizat astfel de activitãti.

Muzee satesti in judetul Vaslui

Muzeul sãtesc Tãcuta, înfiintat în 1986 de învãtãtorii Elena si Costel Rotaru, are sectii de arheologie, etnografie, artã popularã si – lucru mai rar pentru un muzeu sãtesc – colectii bogate de artã plasticã, de obiecte rare si 400 de cãrti cu autograful autorilor. Unele exponate sunt unice în tarã.
Muzeul sãtesc de la Vetrisoaia detine exponate etnografice si istorice. Alte douã muzee de acest tip se gãsesc la Vutcani si Giurcani.

Traditii si folclor in Vaslui

Multe asezãri vasluiene si-au pãstrat traditiile si obiceiurile strãvechi. Unele dintre ele sunt legate de sãrbãtorile religioase (Crãciunul, Pastele), respectate cu sfintenie, altele de succesiunea anotimpurilor, de recolte si cresterea animalelor sau de întâmpinarea momentelelor importante ale vietii (nasterea, cununia, moartea).
Cea mai bogatã zonã din judet, din punct de vedere folcloric, este Valea Tutovei, între Bârlad si Dragomiresti. Aici, muzica si dansul sunt la loc de cinste. Din comuna Perieni provine o formatie de cimpoieri, fãrã rival pe plan national, laureatã a multor concursuri internationale. Formatia de vãlãret din Voinesti a entuziasmat publicul din multe tãri din lume, cum ar fi Danemarca, Franta si SUA. Apreciatã este si fanfara din satul Doagele, comuna Dragomiresti, unde traditiile populare sunt cultivate cu un interes deosebit, dar în functie de vechiul calendar. În unele sate de lângã Negresti existã fanfare ale rromilor, desprinse parcã din filmele lui Emir Kusturica.
Satul Pãdureni, situat în apropiere de Husi, se distinge prin marea varietate a constructiilor si prin bogãtia elementelor de artã popularã. Acum 30 de ani, un învãtãtor din sat a format Ansamblul folcloric „Stejãrelul“, cunoscut atât în tarã, cât si în strãinãtate.
Costumul popular, de o frumusete deosebitã, este încã purtat în satele Pogonesti si Ivesti, la 10-14 kilometri de Bârlad. Aceste douã sate sunt vetre folclorice reprezentative pentru judetul Vaslui. Aici arta popularã este larg cultivatã, iar în timpul sãrbãtorilor de iarnã sãtenii interpreteazã colinde de o rarã frumusete. Pentru cei interesati de ceramicã, la Brãdesti (la 20 de kilometri depãrtare de Bârlad) se aflã un vechi centru de olãrit, în vreme ce la Vãleni, în apropierea orasului Vaslui, locuitorii, cunoscuti crescãtori de animale, pot oferi amatorilor piei valoroase pentru confectionarea de cãciuli si îmbrãcãminte. La Muntenii de Sus, în preajma Anului Nou, vizitatorii pot vedea o suitã de dansuri originale, „Rândurile“, acompaniate de triscã, un instrument popular traditional.

sâmbătă, 31 mai 2014

Obarsia Lotrului - statiunea, natura si imprejurimile (atractii turistice)

Staţiunea Obârşia Lotrului în suprafaţă de 3 ha., la circa 40 km. de Voineasa, având o altitudine de peste 1400 m, este popas de trecere între judeţele Vâlcea şi Hunedoara, aflându-se la doar 30 km. de oraşul Petroşani. Trebuie apreciat faptul că toate cele trei puncte turistice urmăresc acelaşi curs de apă, râul Lotru cât şi DN 7 A, care leagă localităţile Brezoi - Novaci şi Petroşani - Sebeş în extremitatea nord vestică a judeţului nostru în apropierea staţiunii Obârşia Lotrului. Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilecţie în sezonul cald, iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare şi masă, pentru împătimiţii după aer curat, odihnă activă-drumeţii şi excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârşia) - Lacul Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara şi Rânca. Pescarii îşi pot satisface hobby-ul, pescuind păstrăvi indigeni din apele lacurilor din împrejurimi, iar vânătorii întâlnesc animale şi păsări variate, potrivit biotopului specific zonei alpine.
Pentru atracţia şi particularităţile floristice şi peisagiste admirabile, s-au constituit şi câteva rezervaţii naturale în punctele Gâlcescu, Miru-Bora şi Cristeşti.
Caracteristicile principale ale acestei staţiuni sunt:










zonă montană, recomandată atât în sezonul rece cât şi în cel cald, cu un peisaj şi resurse naturale deosebite, altitudine peste 1400 m, aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi şi esenţe volatile de brad, grad de poluare zero
atracţii deosebite: pescuit de păstrăvi în râul Lotru, vânătoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar Gîlcescu

   Pentru aceste calităţi şi pentru frumuseţea zonei, staţiunea este apreciată şi căutată de un număr mare de turişti, deşi se confruntă cu probleme vizând:












baza materială limitată, în prezent existând doar un camping cu un număr de 40 de căsuţe
inexistenţa unei baze de agrement
inexistenţa informaţiilor privind traseele turistice din zonă

Atractii turistice in zona Obarsia Lotrului - Statiunea Vidra - Statiunea Voineasa:

 Rezervaţiile naturale din Munţii Coziei, Munţii Buila - Vânturariţa şi Munţii Căpăţânii, constituie o altă componentă de mare importanţă a resurselor turistice naturale, cea mai reprezentativă fiind Parcul Naţional Cozia. Acesta se întinde pe o suprafaţă de 17.000 hectare şi include spaţii importante din Masivul Cozia şi din nord-vestul Munţilor Căpăţânii. Parcul reprezintă o arie cu o valoare peisagistică deosebită, în care mediul natural nu a suferit modificări însemnate şi în care se menţine un echilibru între factorii de mediu şi activitatea umană.
Aici sunt ocrotite ca monumente ale naturii o serie de specii rare din flora şi fauna României, ca: iedera albă, floarea de colţ, laleaua pestriţă, râsul, capra neagră, cerbul, cocoşul de munte.
În cadrul grupei montane Parâng - Cindrel întâlnim peisaje alpine deosebite: forme glaciare sălbatice, asemănătoare cu cele din Alpi, defileul şi cataractele Lotrului, lacurile glaciare din apropierea Obârşiei Lotrului, lacurile de la Galbenu şi Petrimanu.
Renumite sunt şi frumoasele staţiuni montate de pe Valea Lotrului, respectiv Voineasa, Vidra şi Obârşia Lotrului.


O însemnătate deosebită o reprezintă monumentele naturii protejate de lege, fiecare cu legendele lor dintre cele mai fascinante: Peştera Caprelor, Peştera Lac, Peştera Pogoadelor, Peştera cu Perle, Peştera Murgoci, Peştera Rac, Peştera Clopot, Peştera Arnăuţilor, Peştera Valea Bistriţa, Mlaştina Mosoroasa - toate din Olăneşti, precum şi Peştera Liliecilor din comuna Costeşti.

sâmbătă, 24 mai 2014

Muntii Macinului (scurta prezentare)


  • punct de reper: statiunea Lacu Sarat


Orientati pe directia N-SE, ei se intind pe aproape 1000 km patrati, cuprinzand mai multe culmi si dealuri. Dintre acestea, Dealul Pricopanului este cel mai apropiat de Macin, de unde sunt vizibile culmile ce se insira spre SE: Vitelan, Cheia, Caramalau, Fantana de Leac, Vraicu… Dupa o scurta depresiune, culmile muntoase se combina prin dealul (culmea) Grecilor, cu cel mai mare varf din Muntii Dobrogei: Tutuianu (Greci), de 467 m. Atunci cand s-au format acesti munti, nu exista pe uscat nici o forma de viata, lucru demonstrate de rocile formate pe aceste culmi, a caror varsta este apreciata la aproape 400 de milioane de ani. La acea vreme, colinele si dealurile de astazi aveau inaltimea Carpatilor zilelor noastre, intinzandu-se departe, spre apus, pana in sudul Angliei.

muntii_macinului

Muzeul satesc Gales (Arges)

Muzeul Etnografic a fost înfiinţat încă din 1976 în centrul actual al satului Galeş, fiind organizat într-o clădire proprie, în stil argeşean, ridicată prin mijloace şi muncă benevolă de către săteni, la stăruinţa învăţătorului emerit Florea State. Casa Muzeu a fost concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu etaj cu sală. La primul nivel, casa este compusă din şase camere cu trecere una într-alta, cu pereţii albi, văruiţi şi tavane din podină de fag bătută pe grinzi aparente din lemn. Dintre aceste 6 camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate cu de-amănuntul ca şi odăile de altădată ale satului. Una este„odaia cu corlon"- bucătăria ţărănească de altădată, cu icoana în perete , la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ , tronul de mălai. Cealaltă este „odaia de dormit" sau „iatacul" pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea şi oala cu busuioc pe masă; aici vizitatorul descoperă patul tare de scândură, lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână precum şi copăiţa atârnată de tavan. Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile oamenilor din sat oglindind atât portul cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se pot găsi expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri" şi prosoape ţărăneşti.

Rezervatia naturala "Dealul Sarica"

În afară de numeroşii cenotaxoni şi specii rare şi/sau ameninţate, ce reprezintă majoritatea etajelor şi zonelor de vegetaţie din Dobrogea, rezervaţia se remarcă prin prezenţa asociaţiei endemice de sâmbovină (Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae).

Rezervaţia constituie singura arie protejată din judeţ şi probabil din ţară, în cadrul căreia este întâlnită specia ameninţată pana zburătorului (Lunaria annua ssp. pachyrhiza). De asemenea, aceasta constituie una din rarele arii protejate din Dobrogea de Nord în care se conservă populaţii de cârcel (Ephedra distachya), precum şi arborete de stejar pufos (Galio dasypodi - Quercetum pubescentis) cu structură relativ plurienă, apropiată de cea a pădurilor naturale, cu arbori seculari. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), şorecar mare (Buteo rufinus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), viespar (Pernis apivorus), şerpar (Circaetus gallicus), acvila ţipătoare mare (Aquila clanga). [sursa: Consiliul Judetean Tulcea]

Zone de pescuit in Lunca Dunarii (judetul Teleorman)

Zona turistica Dunarea, cu bratele secundare Dunarica, Pasarea, lacurile Suhaia si Fatana (posibilitati de pescuit sportiv)



vezi si Lacurile si raurile din Teleorman

Pentru  alte zone de pescuit pe Dunare, vezi Pescuit in Ialomita, Clisura Dunarii, Delta Dunarii

Pentru harti, vezi Eurocarta.info: Fluviul Dunarea (harti tematice si regionale)

vineri, 23 mai 2014

Rezervatia Lacul Traian (Dobrogea)



Lacul Traian prezintă un deosebit interes pentru studiile ornitologice, atât pentru faptul că zona este foarte puţin studiată, dar mai ales pentru că acesta reprezintă un important refugiu pentru cuibăritul, odihna şi hrănirea speciilor de păsări rare. În urma studiului efectuat în zona Lacului Traian au fost identificate 102 specii de păsări, grupate din punct de vedere sistematic în 15 ordine şi 39 de familii. Din totalul speciilor identificate, 52 de specii sunt clocitoare. În ceea ce priveşte distribuţia fenologică a ornitofaunei lacului Traian, 70 de specii sunt oaspeţi de vară, 18 specii sunt sedentare, 7 specii sunt oaspeţi de iarnă şi 7 specii sunt de pasaj. Conform Legii nr. 13/1993, din cele 102 specii de păsări identificate aici, 64 de specii sunt strict protejate, 30 de specii sunt protejate şi doar 12  sunt specii de vânat, conform Legii nr. 103 din 27 septembrie 1996. În urma observaţiilor efectuate, au fost identificate 7 specii de păsări foarte rare care cuibăresc în această zonă motiv ce face ca aceasta să aibă o importanţă internaţională. Câteva dintre speciile de păsări rare identificate sunt: stârcul roşu (Ardea purpurea), călifarul roşu (Tadorna ferruginea), călifarul alb (Tadorna tadorna), codalbul (Heliaeetus albicilla), şorecarul mare (Buteo rufinus), piciorongul (Himantopus himantopus), presura de grădină (Emberiza hortulana).

Pestera Vadul Crisului (Muntii Apuseni) + harta pesterii

Pestera Vadu Crisului se afla in defileul Suncuius - Vadu Crisului la 50 m de raul Crisul Repede, pe versantul nordic al Muntilor Padurea Craiului, judetul Bihor. Pestera este renumita ca avand cea mai bogata fauna cavernicola din România.
Pestera Vadu Crisului a fost descoperita in urma dinamitarii unui versant din apropierea cascadei Vadu Crisului. In 1905, Contele Odon Zichy pe a carui proprietate se afla pestera, a dispus amenajarea sa cu podete si scari de lemn si astfel pestera a fost deschisa spre vizitare, fiind considerata la aceea vreme cea mai frumoasa pestera din Europa. (cf infopensiuni)

Reprezinta exurgenta sistemului carstic P. Batrânului- P. Vadu-Crisului si este amplasata în Defileul Crisului Repede. Este pestera cea mai importanta din defileu si este cunoscuta si prin cascada pe care o formeaza apele abia iesite din pestera, pravalindu-se în Crisul Repede. Are o lungime de 1510 m.
A fost descoperita si vizitata înca din anul 1903 si la foarte scurt timp dupa descoperire este amenajata pentru vizitare cu podete si scari din lemn fiind astfel una din primele pesteri amenajate din România. Un alt fapt demn de precizat este ca odata cu deschiderea pesterii pentru vizitare ce a avut loc în anul 1905 este publicat, prin grija lui Czaran Gyula si primul ghid turistic al pesterii ce cuprindea o descriere detaliata a partii vizitabile însotita de o remarcabila schita. A fost apoi reamenajata dupa 1948 de Organizatia pentru turism din cadrul Consiliului General al Sindicatelor, ocazie cu care se încearca si introducerea iluminatului electric. În anul 1969 este din nou reamenajata (de Muzeul Tarii Crisurilor- Oradea) si electrificata pe o distanta de 500 m, fiind a doua pestera electrificata din România, instalatie care în 1979 înca functiona dar în 1984 era deja defecta.
Aceasta pestera este un exemplu pentru impactul negativ al omului asupra mediului subteran si pentru valorificarea neeconomica a resurselor atractive existente. Pestera era la descoperirea ei în anul 1903 una din cele mai frumoase din Europa si avea una din faunele cavernicole cele mai bogate din tara. În prezent nici una din cele doua afirmatii nu mai are valabilitate exploatarea necontrolata si neorganizata, îndeosebi din ultimele doua decenii ducînd atât la distrugera celei mai mari parti a speleotemelor (care puteau fi distruse), la înnegrirea peretilor datorita lampilor de carbid, cît si la periclitarea si disparitia unor specii de fauna cavernicola.
Totusi prin concretiunile existente dincolo de sifonul nr. 2 greu de depasit, prin cavernamentul uneori grandios si pozitia deosebit de favorabila (în apropiere de calea ferata Oradea- Cluj-Napoca, de drumul european E 60 si de Cabana Pestera) merita o reconsiderare a potentialului turistic si o valorificare adecvata. (cf CJ Bihor)

Rezervatia naturala "Enisala"

Rezervaţia este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. Aceasta constituie un punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea. Astfel, în rezervaţie sunt prezente stâncării, stepe petrofile şi de loess. În afara acesteia sunt vizibile pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, Lacul Babadag şi laguna Razim, cu vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina şi chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră. Valoarea  peisagistică a rezervaţiei este sporită de prezenţa ruinelor cetăţii Enisala şi de existenţa unei mici grote. Între speciile de plante, reprezentative sunt:  alior (Euphorbia myrsinites), clopoţelul dobrogean (Campanula romanica), garofiţa (Dianthus nardiformis). Dintre  păsările mai rare identificate aici amintim: pelicanul creţ (Pelecanus crispus), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), lopătarul (Platalea leucorodia), codalbul (Haliaeetus albicilla).

sursa: Consiliul Judetean Tulcea