vineri, 20 iunie 2014

Cheile Dâmbovicioarei (jud. Arges)

Dâmbovicioara, cel mai important afluent al Dâmboviţei din arealul montan al Munţilor Piatra Craiului, izvorăşte de pe versantul sudic al Vârfului La Om (2230 m) şi străbate aproape transversal culoarul Rucăr - Bran pe o direcţie generală nord-sud, vărsându-se în Dâmboviţa, pe partea dreaptă a acesteia, în aval de comuna Dâmbovicioara.

Cheile Dâmbovicioarei sunt o componentă însemnată a celui mai mare complex de chei din ţară (cel axat pe Dâmboviţa şi afluenţii săi), care însumează peste 20 de chei, cu o lungime totală de peste 30 km. Adâncirea pârâului Dâmbovicioara în calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, tăiat în stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminală a masivului. Cheile sunt de origine epigenetică, întrucât râul s-a adâncit iniţial în formaţiuni sedimentare mai puţin dure (gresii, conglomerate), iar când a ajuns la nivelul calcarelor şi-a continuat eroziunea, generând respectivele sectoare înguste ale văilor.

Cheile propriu-zise ale Dâmbovicioarei, săpate pe o lungime de aproximativ 2 km în podul calcaros dintre depresiunile Dâmbovicioara şi Podu Dâmboviţei, se remarcă printr-un aspect monumental, datorită pereţilor verticali sau chiar aplecaţi peste albie, cu înălţimi ce depăşesc în unele locuri 200 m. Pe suprafaţa pereţilor se poate observa stratificaţia calcarelor jurasice cenuşii-alb-lucioase, dispuse în bancuri groase, la partea inferioară, şi calcarele albe (cretice inferioare), în plăci, de la partea superioară.

Modelarea acestui tip de roci a generat în cadrul cheilor un relief calcaros de suprafaţă, reprezentat prin turnuri, stânci ascuţite, pereţi verticali, în multe locuri surplombaţi, completat de un relief carstic subteran, reprezentat în principal din peşteri. Astfel, în bazinul hidrografic al Dâmbovicioarei se găsesc circa 50 de peşteri, cele mai importante fiind Dâmbovicioara, Peştera de la Gura Defileului, Peştera Labirintului, etc.
Aspectele de amănunt ale morfologiei cheilor sunt completate de limbile de grohotiş, care coboară din micile culoare nivale situate la partea superioară a versanţilor până în apropierea talvegului, de mici polite structurale şi de un bogat microrelief rezidual. Mai în amonte, la confluenţa cu Valea Muierii, se taie o cheie îngustă şi aproape inaccesibilă, în care elementul ce se impune este succesiunea de cascade, după care urmează un pasaj deosebit, cel numit La Gâlgoaie, unde apa iese cu mare viteză din munte şi se varsă imediat în Dâmbovicioara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu