Turism de aventura

În rezervaţie au fost identificaţi  până în prezent asociaţii de pajişti stepice de bărboasă ( Botriochloetum ischaemi ) respectiv de tufărişuri de păliur ( Asphodelino luteae – Paliuretum ). Din fauna rezervaţiei au fost identificate 9 specii ameninţate cu dispariţia: califar roşu, acvila ţipătoare mică, acvilă mică, erete sur, codalb, viespar, erete vânăt, şoim călător, şerpar şi şorecarul mare. vezi si  - Tulcea, comori ascunse - documentar

Rezervaţia paleontologică este reprezentată printr-un celebru punct fosilifer din Dobrogea de Nord, care adăposteşte o bogată faună mediotriasică. Aici se întâlnesc Triasicul mediu în dezvoltare complexă. Morfologic, caracteristica reliefului o constituie insularitatea masivelor calcaroase cu versanţi prelungi, acoperiţi cu loess şi cu altitudini reduse (206 m). În zonă nu există nici un curs permanent de apă. Reţeaua hidrografică este reprezentată numai de o serie de pârâiaşe scurte şi torenţi cu scurgere intermitentă (Valea Tulcei). Precipitaţiile medii anuale înregistrează valori de 439 mm, respectiv 32,4 mm şi 52,2 mm pentru lunile ianuarie şi iunie. Ploile au adesea un caracter torenţial. Vegetaţia este caracterizată prin existenţa pajiştilor de stepă pontică, stepă petrofilă şi  vegetaţie saxicolă, însă nu au fost efectuate studii sistematice. Obiectul protecţiei îl constituie fauna fosilă din Triasicul mijlociu ( Cephalopoda, Brachiopoda, Bivalva ). sursa foto: pagina de fac...

Pestera Vadu Crisului se afla in defileul Suncuius - Vadu Crisului la 50 m de raul Crisul Repede, pe versantul nordic al Muntilor Padurea Craiului, judetul Bihor. Pestera este renumita ca avand cea mai bogata fauna cavernicola din România. Pestera Vadu Crisului a fost descoperita in urma dinamitarii unui versant din apropierea cascadei Vadu Crisului. In 1905, Contele Odon Zichy pe a carui proprietate se afla pestera, a dispus amenajarea sa cu podete si scari de lemn si astfel pestera a fost deschisa spre vizitare, fiind considerata la aceea vreme cea mai frumoasa pestera din Europa. (cf infopensiuni) Reprezinta exurgenta sistemului carstic P. Batrânului- P. Vadu-Crisului si este amplasata în Defileul Crisului Repede. Este pestera cea mai importanta din defileu si este cunoscuta si prin cascada pe care o formeaza apele abia iesite din pestera, pravalindu-se în Crisul Repede. Are o lungime de 1510 m. A fost descoperita si vizitata înca din anul 1903 si la foarte scurt timp dupa descoperi...

Importanţă naţională a acestei arii protejate constă în identificarea unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viaţă din România, din Precambrianul superior, reprezentative pentru fauna de tip Ediacara, identificată pentru prima oară în Australia. Aceasta o individualizează în raport cu celelalte arii protejate din ţară, din acest punct de vedere fiind asemănătoare doar cu Rezervaţia „Războieni” situată în apropiere, pe teritoriul comunei Casimcea. Asociaţiile de stepă pe substrat pietros ( Sedo hillebrandtii – Polytrichetum piliferi, Festucetum calierii ) sunt considerate endemice pentru Dobrogea. Din punct de vedere faunistic, rezervaţia se remarcă prin speciile pietrar răsăritean ( Oenanthe isabellina), şoim călător (Falco peregrinus), şorecar mare (Buteo rufinus) .

Se  remarcă prin coexistenţa în cadrul aceleiaşi rezervaţii atât a pajiştilor stepice pe substrat calcaros cât şi a celor pe substrat silicios, ceea ce sporeşte în ansamblu numărul de specii şi oferă posibilitatea unor studii comparative privind variaţia biodiversităţii în funcţie de condiţiile edafice. Din punct de vedere fitocenologic, această arie protejată este una din puţinele din Dobrogea (şi implicit din ţară) în care se conservă asociaţia endemică de păliur ( Paliuretum spinae – christi). Speciade ciucuşoară( Allyssum tortuosum ssp. eximium )este citată în România numai de pe aceste coline dintre Greci şi Cerna, cuprinse în rezervaţie. În inventarul fitocenologic al rezervaţiei figurează  până în prezent 10 asociaţii, dintre care 3 sunt endemice pentru Dobrogea, 4 sunt asociaţii regionale specifice acestei provincii, restul fiind predominant întâlnite în această regiune. Fauna rezervaţiei se distinge îndeosebi prin prezenta unor specii de păsări răpitoare  ca ...

Rezervaţia prezintă o mare valoare ştiinţifică întrucât conservă litoralul fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. Aspectul original al rezervaţiei constă în falezele sau malurile stâncoase erodate în forme spectaculoase de apele lacului Razim, în care se dezvoltă câteva grote. Aceste promontorii alternează cu mici plaje de nisip sau pietriş respectiv cu zone joase aluvionare. Aria protejată reuneşte 9 cenotaxoni, ceea ce reprezintă cel mai mare număr de asociaţii de pajişti stepice şi stâncării, în comparaţie cu restul rezervaţiilor din nordul Dobrogei, aici fiind reprezentate atât stepa petrofilă cât şi stepa cu graminee, respectiv stepa cu graminee şi dicotiledonate. Împreună cu zona strict protejată Capul Doloşman, această rezervaţie constituie singura arie protejată, cel puţin din România, care asigură conservarea asociaţiei foarte rare de pelin ( Koelerio lobates - Artemisietum lerchianae ) , endemică pentru Dobrogea . Aceasta este unica arie protejată di...

Rezervatie complexă, geomorfologică, hidrologică, de floră şi faună. Cuprinde relieful alpin, flora şi fauna din circul glaciar Bâlea, precum şi lacul cu acelaşi nume. Dintre elementele floristice specifice : jnepen, ienupăr, floarea de colt, smirdar, bujor de munte, afin; Dintre elementele faunistice: capra neagră şi acvila de stâncă. Starea de conservare a Rezervaţiei naturale Golul Alpin şi lacul Bâlea (de tip complex) a avut de suferit după construirea Transfăgărăşanului şi intensificarea turismului; covorul vegetal s-a redus datorită numărului mare de autovehicule şi turişti care campează în zonă, iar o serie de specii de animale s-au refugiat în văile din împrejurimi. Se înregistrează şi aici practicarea unui turism neecologic şi a pescuitului în lac. Localizare: Munţii Făgăraşului, Căldarea glaciară Bâlea, între varfurile Vânătoarea lui Buteanu (2508), Capra (2439 m),    Paltinu Mare (2398), Muchea lui Buteanu (2506 m) şi Piscul Bâlii, în aria comunei Cârţişoara. Su...

Localizare: judetul Tulcea Caracteristic rezervaţiei este aspectul de martor de eroziune al Dealului Deniztepe, cu o altitudine de 278 m, izolat în mijlocul unor zone joase de câmpie. Acest deal prezintă şi o valoare culturală, simbolică, de el fiind legate anumite legende ale populaţiei locale. În cuprinsul stepei pe substrat pietros au fost identificate asociaţiile Sedo hilebrandtii – Polytrichetum piliferi , Agropyro-Thymetum zygioidi şi Festucetum callierii . Din fauna rezervaţiei amintim: acvila ţipătoatoare mică, viesparul, şerparul, eretele vânăt, dumbrăveanca, ciocănitoarea de stejar, fâsa de câmp. La Denistepe/Deniz Tepe se practica au loc concursuri de zbor cu parapanta.

Fauna cinegeticã a judetului Vaslui este diversã, permitând organizarea unor partide de vânãtoare de neuitat. Din actiunile de vânãtoare cu turisti strãini, în special vânãtoare de mistreti, Directia Silvicã Vaslui realizeazã, anual, peste 30.000 de Euro, iar din exportul de iepuri vii pentru colonizãri alte aproximativ 61.000 de Euro. Principalele specii de animale care trãiesc în pãdurile judetului sunt cerbul carpatin, cãpriorul, mistretul si iepurele. Vânãtorii pot vâna potârnichi, fazani, rate si gâste sãlbatice, sitari, precum si vulpi si alte specii, dar numai cu aprobarea Directiei Silvice. Pentru atragerea vânãtorilor din strãinãtate, în special din Spania, Portugalia si Franta, Directia Silvicã Vaslui dispune de trei cabane de vânãtoare, care asigurã cazare si masã pentru turisti: cabana Siscani (Ocolul Silvic Husi), cabanele Oprisita si Gâdeasa (Ocolul Silvic Vaslui). Asociatia Vânãtorilor si Pescarilor Sportivi din judet administreazã 36 de fonduri de vânãtoare, pe lângã ce...