Pestera Vadul Crisului (Muntii Apuseni) video

Pestera Vadu Crisului se afla in defileul Suncuius - Vadu Crisului la 50 m de raul Crisul Repede, pe versantul nordic al Muntilor Padurea Craiului, judetul Bihor. Pestera este renumita ca avand cea mai bogata fauna cavernicola din România.

Pestera Vadu Crisului a fost descoperita in urma dinamitarii unui versant din apropierea cascadei Vadu Crisului. In 1905, Contele Odon Zichy pe a carui proprietate se afla pestera, a dispus amenajarea sa cu podete si scari de lemn si astfel pestera a fost deschisa spre vizitare, fiind considerata la aceea vreme cea mai frumoasa pestera din Europa. (cf infopensiuni)

Reprezinta exurgenta sistemului carstic P. Batrânului- P. Vadu-Crisului si este amplasata în Defileul Crisului Repede. Este pestera cea mai importanta din defileu si este cunoscuta si prin cascada pe care o formeaza apele abia iesite din pestera, pravalindu-se în Crisul Repede. Are o lungime de 1510 m.
A fost descoperita si vizitata înca din anul 1903 si la foarte scurt timp dupa descoperire este amenajata pentru vizitare cu podete si scari din lemn fiind astfel una din primele pesteri amenajate din România. Un alt fapt demn de precizat este ca odata cu deschiderea pesterii pentru vizitare ce a avut loc în anul 1905 este publicat, prin grija lui Czaran Gyula si primul ghid turistic al pesterii ce cuprindea o descriere detaliata a partii vizitabile însotita de o remarcabila schita. A fost apoi reamenajata dupa 1948 de Organizatia pentru turism din cadrul Consiliului General al Sindicatelor, ocazie cu care se încearca si introducerea iluminatului electric. În anul 1969 este din nou reamenajata (de Muzeul Tarii Crisurilor- Oradea) si electrificata pe o distanta de 500 m, fiind a doua pestera electrificata din România, instalatie care în 1979 înca functiona dar în 1984 era deja defecta.
Aceasta pestera este un exemplu pentru impactul negativ al omului asupra mediului subteran si pentru valorificarea neeconomica a resurselor atractive existente. Pestera era la descoperirea ei în anul 1903 una din cele mai frumoase din Europa si avea una din faunele cavernicole cele mai bogate din tara. În prezent nici una din cele doua afirmatii nu mai are valabilitate exploatarea necontrolata si neorganizata, îndeosebi din ultimele doua decenii ducînd atât la distrugera celei mai mari parti a speleotemelor (care puteau fi distruse), la înnegrirea peretilor datorita lampilor de carbid, cît si la periclitarea si disparitia unor specii de fauna cavernicola.
Totusi prin concretiunile existente dincolo de sifonul nr. 2 greu de depasit, prin cavernamentul uneori grandios si pozitia deosebit de favorabila (în apropiere de calea ferata Oradea- Cluj-Napoca, de drumul european E 60 si de Cabana Pestera) merita o reconsiderare a potentialului turistic si o valorificare adecvata. (cf CJ Bihor)