Turismul viitorului: Acasa sau in spatiu?

Intr-un viitor destul de apropiat va fi un lucru cat se poate de normal sa-ti petreci vacanta intr-un hotel avand forma unei navete spatiale, cocotat pe mai multe picioare, hoteluri care vor putea fi mutate atunci cand interesul pentru destinatia respectiva ar scadea. Impactul asupra mediului va fi minim, turistii vor fi preluati cu elicopterul de la aeroportul de sosire si condusi direct in hotel, se afirma in studiul comandat de o importanta companie turistica britanica.

In aceste hoteluri, care-si vor furniza propria energie, si isi vor recicla deseurile, camerele vor fi modulabile, iar decorul va putea fi schimbat in functie de dorinta si bugetul clientului. Marimea si aspectul camerei vor putea fi modificate pentru a fi in ton cu starea de spirit a ocupantilor, fie ca vor sa se afle intr-o atmosfera de jungla sau una subacvatica, se scrie in raport. Modificarile ambientale vor fi facute printr-o simpla apasare a unui buton, peretii camerelor fiind, in realitate, ecrane gigantice pe care se pot proiecta peisajele alese de clienti.

Pe de alta parte, operatorii de turism vor fi nevoiti sa doteze hotelurile cu tehnologie de ultima ora, pentru clientii care ar dori sa imbine utilul cu placutul, continuand sa lucreze chiar si in vacanta. Intr-o epoca in care oamenii sunt tot mai inclinati sa se gandeasca la propria sanatate, turistilor trebuie sa li se puna la dispozitie facilitati pentru desfasurarea unor variate activitati sportive. Restaurantele trebuie si ele sa se adapteze acestei tendinte, imbogatindu-si meniurile cu mancaruri de regim, sarace in calorii.

Din pricina concurentei puternice, navele de croaziera vor fi obligate sa-si diversifice oferta, vasele urmand a deveni adevarate orasele cu parcuri de distractii, sali de sport, de cinema sau de concert, astfel incat turistul sa aiba in fiecare zi ceva de facut.

Se pregatesc oferte in spatiu

Burt Rutan, inventatorul primului vehicul spatial civil care a efectuat zboruri suborbitale în 2004, si-a prezentat, în fata unei comisii din Congresul american, viziunea ambitioasa privind turismul spatial privat, pe care îl vede înflorind în urmatorii cinci sau zece ani.

„Ne concentram eforturile asupra unui concept de comercializare a zborului spatial“- a spus Rutan, care crede ca în cinci sau zece ani vor exista pe piata trei sau patru operatori concurenti în acest domeniu.

Dupa el, aceste companii de turism spatial vor transporta probabil pana la 500 de astronauti amatori înca din primul an, numarul urmand sa creasca progresiv ajungand la 50.000 sau un milion în cel de-al 12-lea an.

„Nu mi-e rusine sa spun ca vom demara o noua activitate economica care va valora într-o zi miliarde de dolari si al carei obiectiv este sa duca oamenii în spatiu de placere, la preturi pe care sa si le permita“, a spus el. Burt Rutan s-a aratat covins ca zborurile spatiale private vor deveni din ce în ce mai sigure pe masura ce se vor înmulti.

Will Whitehorn, presedintele Virgin Galactic, compania de turism spatial creata de miliardarul britanic Richard Branson, care detine si compania aeriana Virgin Atlantic, a spus în Congres ca se asteapta sa creeze în urmatorii cinci ani o activitate viabila si profitabila.

„Vom putea reduce costurile operatiunii la un nivel care va face zborul suborbital privat abordabil în Statele Unite si restul lumii“, a spus el.

Virgin Galactic a încheiat un acord de 21,5 milioane de dolari cu societatea lui Rutan pentru a utiliza tehnologia SpaceShipOne si a lansat un plan de investitii de 100 de milioane de dolari pentru fabricarea a cinci avioane spatiale.

SpaceShipOne a efectuat trei zboruri suborbitale cu pilot în 2004, deschizînd era turismului spatial.

Gigantul care tine fraiele

Rezultatele cercetarilor din domeniul economiei realizate de guvernele nationale au fost de multe ori recunoscute prin intermediul premiilor Nobel.

O descoperire importanta in economie a fost aceea a existentei „insuficientei pietei“ in care fortele pietei esueaza in maximizarea asistentei sociale (referitor la serviciile publice cum ar fi apararea, legea si ordinea). In consecinta exista cateva servicii in care promisiunile guvernamentale pot avea beneficii economice. Puterea acestora se datoreaza activitatilor guvernamentale diferite ca natura de fortele pietei. Un sistem guvernamental eficient se pare ca este acela care se dovedeste capabil sa se asigure ca politicienii si cetatenii, urmarind propriul interes, contribuie la sustinerea sociala ca rezultat al propriilor activitati - in acelasi mod in care sistemul de legi privind activitatea economica este destinat sa asigure ca piata libera conduce la o crestere economica.

Slabiciunea guvernelor consta insa in slaba mobilitate a fortei de munca, greselile fiind mai frecvente din cauza sistemul de „pedepse“ relativ nesemnificativ. Atunci cand IBM a pierdut 15 miliarde de dolari in primii 3 ani ai anilor '90, directorul a fost inlocuit, iar noul presedinte a concediat 80.000 de lucratori. In anii '90, staff-ul Nissan a rezistat eroic restructurarilor, dar, dupa 7 ani de pierderi din 8 ani, compania a fost in cele din urma preluata de Renault. In contrast, guvernele nu au actionari, iar actiunile acestora sunt indirect contabilizate mai ales prin intermediul electoralelor. Asa ca un guvern va fi mereu mai incet in ceea ce priveste corectarea greselilor politice, mai ales atunci cand acestea prezinta o importanta economica sau sociala mai mica pentru electorat.

Studiile detaliate au demonstrat ca interventia guvernului in diferite sectoare de activitate, in cele mai multe cazuri, are efecte negative facand din consumator unul mai sarac.

Astfel, se poate demonstra ca toate activitatile spatiale - design, tehnologie si operare - pentru ca oamenii sa poata calatori in spatiu, dominate timp de peste 40 de ani de guvern, nu isi gasesc in prezent scopul economic. Situatia este unica din punct de vedere istoric si este total diferita fata de dezvoltarea altor forme de transport, cum ar fi caile ferate, navale sau aeriene. Oricum, activitatile spatiale sunt atat de scumpe, ca numai un guvern le poate suporta.

Vom privi, astfel, putin rezultatele economice ale implicarii monopolului guvernamental la nivelul turismului spatial.

Multe dintre activitatile spatiale guvernamentale sunt realizate prin intermediul agentiilor spatiale internationale al caror comportament este influentat de istorie. Cea mai mare, cea americana, NASA a fost stabilita in timpul Razboiului Rece pentru a concura cu Uniunea Sovietica. Acesta activitate a devenit cunoscuta sub numele de „programul spatial american“. Alte guverne si-au stabilit si ele „programe spatiale“ si „agentii spatiale“ pentru a dezvolta aceasta tehnologie si pentru a beneficia de viitoarele aplicatii economice.

Nivelul curent al fondurilor dedicate acestor activitati este in jur de 25 miliarde de dolari pe an, incluzand 14 miliarde NASA, 6 miliarde agentiile din Europa, in jur de 3 miliarde din partea organismelor din Japonia etc.

Nu ne vom ocupa de aplicatiile investitiilor in sateliti, telecomunicatii etc. care aduc beneficii de 20 miliarde de dolari pe an, ci asupra investitiilor posibile in turismul spatial si cum este acesta perceput in special de guvernul american.

Fiind un organism guvernamental, agentiile spatiale trebuie sa asigure continuitatea fondurilor primite din partea contribuabililor.

Pentru acest lucru, ele trebuie sa evite criticile, care ar putea fi riscante, asa ca vor evita si inovatiile prea mari care sunt de asemenea riscante.

Evitand sa faca promisiuni care nu ar putea fi realizate si utilizand bugetele publice pentru a manipula asteptarile publice toata munca consta in pastrarea monopolului acestei activitati.

In cazul NASA, rolul principal jucat dupa cel de-al doilea razboi mondial a avut o mare influenta in castigarea sustinerii contribuabililor pentru a realiza „misiuni spatiale in beneficiul public“, uneori contrar cu ideologia americana. In 1993, de exemplu, Corpul General de Control Contabil declara ca investigheaza mai mult de 400 de cazuri de frauda.

Un alt exemplu se refera la cheltuielile imense realizate de NASA pentru pregatirea unei expeditii pe Marte – desi, in mod repetat, presedintele Statelor Unite interzisese acest lucru, directionand NASA sa se concentreze asupra activitatilor care aduc beneficii economice. Dar, in acest caz, au prelevat motivelor politice si astfel cheltuielile care au inclus realizarea unui vehicul de lansare s-au ridicat la zeci de miliarde de dolari.

Poate ca, in prezent, afirmatiile privind activitatea primului director NASA nu mai valoreaza prea mult, insa este important de stiut ca James Webb a considerat o decizie isteata faptul ca a folosit fondurile NASA pentru a castiga voturile majoritatii Congresului si Senatorilor necesare supravietuirii acestei institutii guvernamentale in anii '60.

In prezent, agentiile spatiale se asteapta sa cheltuiasca 750 miliarde de dolari in urmatorii 30 de ani. Daca aceste cheltuieli nu aduc beneficii economice destul de rapide, acest lucru inseamna o impovarare a platitorilor de taxe. Astfel concentrarea s-a redirectionat spre fezabilitatea proiectului privind dezvoltarea turismului spatial care promite din punct de vedere economic.

Turismul spatial va fi un serviciu popular care necesita investitii mult mai mici fata de alte proiecte NASA. Insa dezvoltarea acestui proiect va pune agentiile spatiale guvernamentale sub semnul intrebarii atunci cand sectorul privat se va dezvolta in acest sens. Insa mai este cale lunga pana atunci.

Este interesant de observat ca statele participante la acest proiect privind turismul spatial nu au cerut votul de incredere al cetatenilor ai carui bani ii folosesc, nu au realizat nici un studiu de piata asupra cererii potentiale a serviciilor spatiale si nu au realizat nici o activitate de design in ceea ce priveste vehiculele de transport al pasagerilor – cum ar fi vehiculele de lansare suborbitala si orbitala si nici pentru facilitatile de cazare. „NASA nu crede ca misiunea sa este aceea de a ajuta platitorii de taxe sa ajunga in spatiu“- spunea San Francisco Chronicle. Oricum administratorii agentiilor spatiale sunt hotarati sa intarzie orice activitate in acest sens pana cand nu primesc directive explicite din partea politicienilor. In acest caz ar fi vorba de investitii de sute de miliarde de dolari, care necesita mai multi ani de cercetari si beneficiarul va fi doar o mica parte a populatiei, care isi va permite sa plateasca pretul pentru a recupera cheltuielile, ceea ce nu se justifica din punct de vedere economic. Insa realizarea serviciilor spatiale de turism, care sa fie destinate pentru majoritatea clasei mijlocii, necesita investitia numai a unei parti din ceea ce primesc din partea platitorilor de taxe in fiecare an, iar in acest caz, atitudinea negativista nu se justifica. Aceasta activitate, care se asteapta totusi sa se transforme in una dintre cele mai raspandite activitati comerciale in spatiu, este mult mai valoroasa din punct de vedere economic decat multe alte activitati spatiale care se desfasoara in prezent si care nu vor fi niciodata profitabile.

Potentialul economic si importanta turismului spatial

Intrebarea este daca „deschiderea frontierelor spatiale“ se va face pentru intreaga lume sau daca agentiile spatiale sunt serioase in ceea ce priveste atragerea de beneficii economice pentru platitorii de taxe dezvoltand activitati spatiale valoroase din punct de vedere economic. Se prea poate ca acestia sa cheltuialsa din banii publici tocmai pentru a intarzia accesul public in spatiu si pentru a utiliza fondurile publice in vederea mentinerii monopolului. In acest sens, se poate spune ca exista o diferenta mare in ceea ce priveste politica publica fata de turismul spatial si cea privind calatoriile aeriene, care au vizat multi ani cresterea industriei aeriene comerciale. Politica a fost un succes si industria aviatica s-a transformat intr-una globala ale carei venituri se apropiau de 1 trilion pe an, fiind creatorii de locuri de munca pentru milioane de oameni in turism, calatorii si servicii conexe.

Studiile realizate de Japanese Rocket Society arata ca serviciile orbitale ar putea incepe in mai putin de 8 ani si acest scenariu demonstreaza ca se pot obtine profituri de 100 miliarde de dolari in 2030.

Dezvoltarea unei industrii puternice in acest sens are implicatii importante pentru economia mondiala.

Somajul din multe tari dezvoltate, cum ar fi Japonia, Germania, Franta si Rusia incepe sa atinga procente destul de ridicate mai ales din cauza inovatiilor nereusite ale noile industrii, ca sa nu mai vorbim de industria aviatica care traverseaza o perioada de recesiune incepand cu 2001, chiar inainte de atentatele din septembrie (acestea nu au fost decat „cireasa de pe tort“ in ceea ce priveste declinul acestei industrii). In acesta situatie, o noua industrie cu potential ar aduce beneficii macar din punct de vedere al somajului, mai ales ca industria lansarii de sateliti trece printr-o perioada mai putin favorabila, cauzand scaderi spectaculoase ale costurilor in ceea ce priveste lansarile.

Turismul spatial suborbital ar putea incepe chiar si cu tehnologia deja existenta si cheia pentru a reduce costurile de lansare nu este aceea de a dezvolta noi tehnologii, ci aceea de a se adresa unei piete cat mai mari. Oricum corelatia dintre cheltuielile NASA si beneficiile economice ale platitorilor de taxe nu este transparenta si NASA continua sa minimalizeze publicitatea in aceasta privinta. Asa se face ca nu exista o transparenta a fondurilor in ceea ce priveste cheltuielile NASA.

Colaborarea cu industria aviatica

Odata ce rolul guvernului in industria aviatica a fost testat, organismele guvernametale contribuind foarte mult la cresterea transportului aviatic comercial prin fondurile destinate cercetarilor privind securitatea, se poate aplica aceeasi politica si in ceea ce priveste turismul spatial.

Industria aviatica nu cheltuieste fonduri imense pentru a dezvolta tehnologii viitoare ci se concentreaza asupra necesitatilor industriei asa cum este ea in prezent. Pentru ca guvernele sa joace acelasi rol si in ceea ce priveste industria turistica spatiala mai repede decat sa continue sa aloce imense fonduri pentru a sustine o serie de activtati spatiale scumpe, ar foarte profitabil sa foloseasca tehnologia prezenta si sa se limiteze pentru inceput la activitati mai mici.

Abordarea industriei aviatice sustine ca dezvoltarea spatiala orbitala ar trebui precedata pentru un timp de cea suborbitala utilizand vehicule pilotate. Acestea sunt mult mai avantajoase din punct de vedere economic, mai usor de realizat, iar costurile pentru astfel de zboruri ar fi foarte mici pentru ca ar avea un public foarte mare si ar putea genera profituri.

Ce si cat vom manca

Pe masura ce se castiga experienta in domeniul cercetarii spatiale, existenta unui sistem bine pus la punct care sa asigure o nutritie sanatoasa si facila a astronautilor a devenit necesara. Fata de mancarea obisnuita, au fost implementate produse noi care au devenit parte din sistemul de nutritie din navetele spatiale.

Mancarea folosita este in prealabil testata pentru calitatile sale referitoare la gust, valoare nutritiva, usurinta de preparare, durata de valabilitate si siguranta din punct de vedere microbiologic.

De asemenea, se evalueaza si recipientele in care mancarea va fi pastrata. Deja tehnologia folosita initial pentru hrana astronautilor a ajuns sa fie utilizata si pe piata horeca.

Pentru a satisface nevoile nutritionale ale unui echipaj dintr-o naveta spatiala, un nou sistem de hrana a fost centrat in jurul puntii mijlocii a cabinei centrale a navetei.

Acesta consta intr-o zona speciala care contine recipiente de apa calda si rece, un cuptor cu microunde, recipiente pentru mancare, un dispozitiv de incalzit apa si alte dispozitive auxiliare. Acest sistem insa nu poate sa contina si un frigider.

Pregatirea mesei pe o naveta spatiala este inceputa de un membru al echipajului cu 30 sau 60 de minute inainte de masa propriu-zisa. Incalzirea si pregatirea mesei dureaza aproximativ 30 de minute. Apa, rece sau fierbinte, este servita in doze stabilite anterior. Apa este obtinuta din rezervoarele de combustibil ale navetei, printr-un proces care produce electricitate, datorita combinarii hidrogenului cu oxigen gazos.

Deoarece acest procedeu este relativ simplu, se economiseste foarte mult spatiu pastrand mancarea deshidratata pe navetele spatiale. Pentru a simplifica ambalarea mancarii, este folosit un sistem rehidratabil, de obicei o combinatie de polietilena.

Meniul pe o naveta spatiala contine in medie aproximativ 70 de tipuri de mancare si 20 de tipuri de bauturi. Calatorii spatiali vor beneficia de un meniu variat in fiecare zi timp de sase zile. In fiecare zi se servesc trei mese principale, care se vor repeta intr-un interval de sase zile, pe langa care exista produse de tipul snack, sau alte tipuri de mancare pentru schimbarile individuale de meniu.

Concluzii

Pentru ca agentiile spatiale sa devina competitive trebuie sa existe competitia. Insa se cunoaste faptul ca monopolul intr-un domeniu anume este cel are rezista cel mai bine la schimbarile economice: acestea nu se produc. De aceea fara competitie privata, agentiile spatiale guvernamentale vor continua sa nu ia in seama cererea publica. Concluzia este ca dezvoltarea serviciilor spatiale sunt profitabile din punct de vedere economic si vor contribui la cresterea economica, numai daca guvernele au interes in acest sens. Atat timp cat politicienii au de castigat din fondurile guvernamentale care sunt folosite pentru agentiile spatiale, inaintarea va fi foarte lenta.

In 1776 Adam Smith spunea ca orice interventie guvenamentala in economie ar trebui examinata „cu cea mai mare suspiciune. Ea vine din ordinele unor oameni al caror interes nu coincide niciodata cu cel al publicului.“

Elena Stoica